- punctuatie
- interpunktion
Nederlands-Zweeds woordenboek. 2014.
Nederlands-Zweeds woordenboek. 2014.
punctuaţie — PUNCTUÁŢIE, punctuaţii, s.f. Sistem de semne grafice convenţionale care au rolul de a marca propoziţiile, frazele, pauzele, intonaţia, întreruperea şirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea… … Dicționar Român
punctuáţie — s. f. (sil. punc tu a ţi e), art. punctuáţia (sil. ţi a), g. d. art. punctuáţiei; pl. punctuáţii … Romanian orthography
punct — PUNCT, puncte, s.n. I. 1. Semn grafic mic şi rotund, asemănător cu o înţepătură de ac, folosit ca semn de punctuaţie, pentru a indica pauze între propoziţii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra… … Dicționar Român
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român
exclamare — EXCLAMÁRE, exclamări, s.f. Acţiunea de a exclama şi rezultatul ei; exclamaţie. ♢ Semnul exclamării = semn de punctuaţie, întrebuinţat după o interjecţie, după un vocativ sau după o propoziţie exclamativă sau imperativă. – v. exclama. Trimis de… … Dicționar Român
ghilimele — GHILIMÉLE s.f. pl. Semn de punctuaţie în formă de două mici unghiuri sau de două mici virgule dispuse paralel, care închid între ele citate, o vorbire directă, titluri de opere ori nume de instituţii, cuvinte cărora li se dă un sens (stilistic)… … Dicționar Român
paranteză — PARANTÉZĂ, paranteze, s.f. 1. Semn de punctuaţie care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipseşte o latură lungă şi între care se izolează o explicaţie, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ p. ext … Dicționar Român
pauză — PÁUZĂ, pauze, s.f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acţiuni, a unei mişcări, a unei activităţi; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ♢ loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La şcoală) Recreaţie1. ♦ (La… … Dicționar Român
virgulă — VÍRGULĂ, virgule, s.f. 1. Semn de punctuaţie care delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. 2. Semn întrebuinţat pentru a arăta când trebuie făcută respiraţia în timpul unei… … Dicționar Român
colon — COLÓN1, coloni, s.m. 1. (În Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, iniţial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă şi să presteze… … Dicționar Român
prozodie — PROZODÍE s.f. 1. Parte a poeticii care studiază versificaţia şi normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (înv.) Punctuaţie. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. Trimis de… … Dicționar Român